Welcoem to posts!!
in the future - u will be able to do some more stuff here,,,!! like pat catgirl- i mean um yeah... for now u can only see others's posts :c
Arăt atât de îngrozitor
Încât pierd mult timp
Consolându-i pe cei
Care vin să mă vadă.
Țipă, își pun mâinile la ochi,
Blestemă.
„De ce tocmai tu”, se răstesc la mine.
Doamne, unde ești, Tu exiști?
Eu încerc să le ridic moralul
— Ei, lăsați, nu-i chiar așa cum vi se pare.
Săptămâna trecută arătam și mai rău
Boala e boală, totuși.
Face ravagii, unde se încuibă
Și la urma, urmei, toți murim
Și vorba lui Hamlet: „Dacă-i acum
Nu va fi altădată.”
Dacă n-ar fi durerea asta îngrozitoare
Aș accepta senin, mioritic,
Chiar și figura asta de schingiuit.
Lumea e sinceră,
Lumea suferă pentru mine.
„Curaj!”
Aud din toate părțile
Și eu ce pot face?
Îi consolez pe toți, cum pot,
Numai mie nu știu ce să-mi mai spun,
Când rămân singur.
————————————————————-
*** (inedit) / din revista „România literară”, anul XXX, nr. 7, București, 1997;
Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936, Bulzești, Dolj – d. 8 decembrie 1996, București) — poet, eseist, prozator și dramaturg român.
3 - 0
Ah, mă înspăimânt: ești prea frumos!
Părul tău pe care cade seara,
strălucește fastuos și tragic
ca ecoul sângelui pe scuturi.
Ochii tăi continuați în aer
curentează lucrurile casei,
se deschid sertarele, covorul
curge ca un râu, pe scări în jos.
Dinții tăi stelați, fulgerători,
parcă-mi mușcă inima adâncă.
Ah, mă înspăimânt: ești prea frumos!
Dar îți mulțumesc pentru această
frunte-ngustă, fără de idei,
ce mă lasă să privesc în tihnă
dulcea-ți buză, dinții tăi vicleni.
————————————————————
Portret (inedit) / publicată în „Gazeta Literară”, anul XI, nr. 28(539), București, 9 iulie 1964;
Nina Cassian (n. 27 noiembrie 1924, Galați – d. 15 aprilie 2014, New York City, SUA) — poetă, eseistă, traducătoare, memorialistă și compozitoare română.
4 - 0
Spaima cea veche
de Nina Cassian
Nu tresări în somn, iubito…
Sunt crengile iernii, ciocnind
fereastra, cu sârme de-argint…
Nu-s glasuri ursuze, străine,
Și nimeni nu-ntreabă de tine…
Nu tresări în somn, iubito…
Paharul cu sticla subțire
Se-ntunecă… Taci, amintire…
Nu-i ochiul întors către moarte…
Și moartea e foarte departe…
Nu tresări în somn, iubito…
Pe pagina albului vis,
Cu sânge nimica nu-i scris.
Doar colo, o cască pătrată
de vechi santinele purtată,
adânc ruginește-n zăpadă…
Nu tresări în somn, iubito…
———————————————————-
*publicată în revista „Steaua”, anul X, nr. 7, Cluj, 1959;
3 - 0
Vino lângă ape, lângă plopii drepți,
Va ieși din valuri fata ce-o aștepți.
De-o cădea amurgul, înroșind nisipul,
Ea lăsa-va părul să-i ascundă chipul
Și va sta departe, unde malul suie,
Să nu vezi deodată: a venit sau nu e…
De va trece luna ca un corn de taur,
Ea-și va strânge părul într-un nor de aur
Și, pășind desculță, lunecând din rochii,
Cu o voie mută îți va-nchide ochii,
Te-ar fura cu dânsa în sălbatic mit
Dincolo de moarte, pân-la nesfârșit,
Urmele-ți rămase lângă sălcii grele
Vântul să le șteargă, valul să le spele.
—————————————————————-
Vino lângă ape (inedit) / din Antologia unui autor, Leonida Lari – „Numai în ceruri”, editura Princeps, Chișinău, 2014;
Leonida Lari (n. 26 octombrie 1949, Bursuceni, Republica Moldova – d. 11 decembrie 2011, Chișinău, Republica Moldova — poetă, publicistă, scriitoare.
4 - 0
Deschide fereastra, iubito,
Apari în balconul cu flori
Mai albă ca florile albe,
Mai blondă ca blondele zări.
Colane de perle se-nșiră
Pe cerul albastru și clar,
Deschide fereastra, iubito,
Să-ți dau toată noaptea în dar…
Zefirii prin ramuri s-alungă,
Parfume în noapte plutesc,
Adaugă nopții parfumul
Și farmecul tău pământesc.
Cântarea pe strune suspină,
Balconul rămâne pustiu
Deschide fereastra, iubito,
Căci mâine va fi prea târziu…
—————————————————————
Serenadă (inedit) / din revista literară, artistică și culturală „Sburătorul”, anul I, nr. 21, editura Alcalay, București, 1919; (imagine în comentarii)
Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboștița, Albania – d. 27 noiembrie 1972, București) — poet, dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român.
5 - 0
Plecară cocorii,
Plecară și cucii,
Se vântură norii,
Se scutură nucii…
Doar ție, mireasă,
Nu-ți vine a crede
Că bruma se lasă
Pe tot ce se vede…
Ajunge și dorul
Să-ți fie povară,
Torcându-ți fuiorul
Cu gândul la vară…
De bântuie ceața
Împacă-te încă
Și află că viața
E mult mai adâncă…
Poți trece și munții
Din treaptă în treaptă
La porțile nunții
Un mire te-așteaptă…
Tu cântă și toarce
Mireasă măruntă,
Că tot nu se-ntoarce
Nimic după nuntă…
—————————————————————
Orație de nuntă (inedit) / din revista „Luceafărul”, anul XXXII, nr. 42, 21 octombrie 1989;
George Țărnea (n. 10 noiembrie 1945, Șirineasa, județul Vâlcea – d. 2 mai 2003, București) — poet român, autor de versuri în manieră baladescă, ziarist, comentator la radio.
4 - 0
Te-ai întors de la mine —
furându-mi adolescența,
întâia iubire,
întâia durere,
întâiul sărut cu gura închisă.
Și orașul în care veneam pentru tine
Și din care plecam fără tine
— și pe el mi l-ai furat;
și mi-ai furat și ce-ți aparținea:
mobilele tale, câinele, mâncarea de seară,
și pe bătrânii tăi părinți mi i-ai furat
cu surâsul și bolile lor.
Nu mai pot mângâia nimic:
nici clanța de-alamă a ușii tale,
nici dezarmatul tău umăr.
Mi-ai furat cicatricile,
adresa ta de pe plicuri,
obrazul tău pe care-mi număram anii,
vârstele mele oglindindu-se
în părul tău lins și cărunt.
Cu cine să mă mai întrec eu acum
în goana spre moarte?
—————————————————————
Hoțul (inedit) / din Revista Uniunii Scriitorilor din RPR „Steaua”, anul XV (179), nr. 12, Cluj, decembrie 1964;
Nina Cassian (n. 27 noiembrie, Galați – d. 15 aprilie 2014, New York City, SUA) — poetă, eseistă, traducătoare și compozitoare română.
6 - 0
“Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.”